Nothing really matters
Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat în viață e că sînt foarte puține lucruri care contează suficient de mult. Majoritatea deciziilor pe care le luăm sînt minore, iar efectele lor sînt și mai mici. Ai cumpărat berea greșită pentru petrecerea cu prietenii? Or s-o bea oricum. Ai făcut programarea la tuns într-un interval orar nepotrivit? Poți face alta.
Context
ne stresăm prea mult încercînd să intuim consecințele unor decizii minore. Dacă se supără X? Dacă nu e mulțumit Y? Dacă nu știu ce n-o să iasă nu știu cum? În realitate, nimănui nu-i pasă foarte mult
trăim cu impresia că orice greșeală minoră va fi ținută minte pentru totdeauna. În realitate, subestimăm capacitatea oamenilor de a ține minte lucruri. După o vreme, ceea ce percepem acum ca fiind o catastrofă va fi rememorată de ceilalți ca o întîmplare amuzantă
ne luăm prea mult în serios. Pe bune, nu știm să ne luăm singuri la mișto. Dacă am avea o capacitate mai mare de autoironie, am fi mai puțin stresați, ne-am distra un pic mai mult și am înțelege că nu pică cerul dacă, de exemplu, ai uitat să duci gunoiul
N-am soluții și n-am nici concluzii. Am doar un sfat: cînd ai impresia că e sfîrșitul lumii, trage adînc aer în piept și gîndește-te la care-ar fi cea mai amuzantă consecință a deciziei sau întîmplării. Ar putea fi o glumă bună la un moment dat. Poate fi o glumă bună pe moment. Legile lui Murphy n-au fost inventate pentru a te băga în depresie, "mîine va fi mai rău" nu e despre cît de rău va fi, ci despre cît de insignifiantă e problema curentă în marea schemă a lucrurilor.
Știu că sună ca o frază dintr-un guru motivațional, dar consecințele vor apărea indiferent dacă decizia a fost bună sau proastă. Important nu e dacă efectele vor fi pozitive sau negative, important e să accepți că vor apărea, că nu poți face nimic să le schimbi dacă, în momentul respectiv, ești stresat, nervos, anxios, furios. Există un motiv pentru care există expresia "toate la timpul lor". Există pentru a te face să conștientizezi că lucrurile trebuie făcute într-o oarecare ordine, iar dacă nu ai răbdare pînă cînd vine rîndul respectivei consecințe, vei crea haos. Iar haosul nu e de ajutor, cu atît mai mult haosul emoțional.
În general, nu e nimic ce nu poate fi reparat. Reparația poate însemna orice. De exemplu, dacă te-ai certat cu un prieten, reparația poate fi o împăcare sau poate fi o despărțire definitivă. Reparația nu e despre relație, reparația este despre confortul tău emoțional. Iar parte din reparație este acceptarea. N-au intrat zilele-n sac, o ușă închisă înseamnă o ușă care se deschide în altă parte etc.
În marea schemă a lucrurilor, nimic nu contează suficient de mult cîtă vreme scopul tău, ca individ, este să devii o persoană mai bună și să fii bine tu cu tine.